Se intampla mai ales in Romania: Pe Valea Oltului cad masini

Cotidianul (Traian Deleanu) | 21.10.2009

O bufnitura scurta, dupa care harsaie pe asfaltul ud zgomotul unei roti brusc dezumflate.

In dimineata intunecata si apoasa, soferul trage repede in parcarea unui restaurant aflat in apropiere si scapa doua-trei sudalmi in timp ce priveste la pana de la roata stanga fata. Nici nu isi observa colegii de suferinta - in aceeasi parcare, alti patru soferi matinali desfac rotile facute terci intr-o groapa aparuta in asfaltul de pe Valea Oltului.

Zona e precisa - ultimul pod de la iesirea din localitatea Proieni, aflata la 60 km distanta de Sibiu inspre Ramnicu Valcea. In podul de 15 metri lungime, chiar langa axul drumului, o groapa bine ascunsa de apa de ploaie masoara vreo jumatate de metru diametru si alti 20-30 de centimetri adancime.

E dimineata, inca intuneric, iar soferii care scapa de limita de viteza de 50 km la ora lovesc cu toata increderea in groapa nemiloasa.

O noua bufnitura urmata de sunetul clasic al unei pene de cauciuc aduce in parcarea invaluita de lumina chioara a unui bec un nou 'coleg de suferinta'. Unul cate unul, cei cinci soferi isi ridica ochii peste capote - cu un zambet ascuns, privesc la 'nenorocit'. '... mamii lor cu drumurile lor! Nu mai cad pietre si dam in gropi', izbucneste ultima victima, privind la cauciucul taiat si janta devenita ovala. Fara nici un salut, imbraca o haina, deschide portbagajul in cautarea rotii de rezerva si se apuca de schimbat roti. 'Si dumneata, tot in groapa?', indrazneste unul dintre soferii care aproape si-au terminat lucrul manual. Intrebarea scurta e urmata de noi injuraturi ale celui mai novice in nenorociri. 'Amu trei saptamani am trecut pe aici si nu era nici o groapa.' O noua bufnitura aduce in parcarea livida conturul unei limuzine Mercedes. Soferul coboara, se scarpina in crestet si loveste temator roata stanga fata. E in regula. 'Nu a avut viteza mare si, na, e Mercedes', comenteaza un chelios, fixand bulonul. Nici nu pleaca bine Mercedesul, o noua bufnitura, urmata de un sunet repetat, de frecare. In decor intra o Dacia visinie, cu aripa indoita peste roata. 'Te ajutam la injurat?', zambeste jenat unul. Dar soferul masinii visinii n-are chef de gluma, tranteste sec portiera si dupa o scurta evaluare incepe sa loveasca precis aripa stramba. Dupa vreo zece lovituri, reanalizeaza situatia, plescaie multumit si porneste mai departe.

In tacerea rupta doar de bufnituri si picuri de ploaie apare tanti Maria, de la restaurantul din parcare. 'Un ceai, o cafea calda?' Nimeni n-are pofta. 'Doamne-Doamne, dar ce e pe drumul asta, ca in noaptea asta vreo 50 de masini si-au rupt rotile. Ba, au venit si niste tineri din Valcea, fara roata de rezerva. Au trebuit sa mearga cu o ocazie sa gaseasca o rezerva si sa poata sa plece.' Nimeni nu ii raspunde lui tanti Maria. Soferul unui Renault vorbeste pentru sine. 'Acum sa ma opreasca politia, sa intrebe de ce am cauciuc de vara pe fata, cand celelalte sunt de iarna. Tocmai le-am schimbat, 'mnezeii mamii lor.'

La cativa kilometri inspre Valcea, la Seaca, filtru de politie. Agentul care nu se recomanda asculta valma de cuvinte despre groapa, pod, Proieni, pene, 50 de masini, dupa care, respectuos, arata la o cladire de vizavi. 'Acolo e sediul districtului Drumurilor Nationale. Chiar va rog sa mergeti sa le spuneti.' La district, dincolo de intrarea pazita de doi muncitori ce se feresc de ploaie cu mainile in buzunar, la telefon vorbeste seful districtului. 'Va rog, doamna. Ca ma omoara soferii. Da, da, va rog, niste mixtura ca am vreo patru gropi. A, si va rog, trimiteti si motorina, ca nu am cu ce sa ajung acolo.' Seful de district e satul de injuraturile primite si prin telefon, si in fata. Da vina pe o firma oarecare, da vina pe ploaia care afara nu mai conteneste. 'Cum sa asfaltez eu pe vremea asta?'

Peste cinci ore, masinile cu motorina si mixtura primite de la Valcea isi incheie treaba. Au astupat primitiv groapa din podul de la Proieni, pe o ploaie torentiala ce nu a contenit intreaga zi - e clar ca o sa tina lucrarea. In jurul micului santier, pe drum, e plin de 'plumbi' de echilibrat rotile, sarite de la masinile de asta-noapte. Un tanc in pelerina galbena tot cauta prin sant: degeaba. Capacele din plastic sarite de la roti sunt toate sparte.

Aceasa stire a fost preluata de pe Cotidianul.

vezi aceasta stire si pe m.newz.ro